riley house

sa te conving?
spune-mi,cat de sigura esti de ceea ce ai spus mai devreme?
nu iti pasa decat de ceea ce tu crezi,ce vrei sa crezi..parerea ta e mereu perfecta doar fiindca ceilalti se prefac ca e asa
dar eu nu o fac,eu nu vreau sa devin un mincinos si rpefacut doar pentru a te face pe tine sa te simti bine..vreau sa vezi realitatea
ce sa te mai conving?

- Acum tu ești cel care îmi arată realitatea? Acum eu sunt cea visătoare? Acum câteva săptămânii era exact invers... Însă, tot eu pic de proastă, nu?
*se ridică de pe canapea și se apropie de el*
- Ști care e cea mai nasoală chestie? Că ai mai avut o singură șansă, Lucas. Una singură, iar tu ai aruncat-o pur și simplu la gunoi.
*făcu o pauză*
- Măcar sper să ai grijă de Paul... având în vedere că pe mine nu mă place.
*trecu pe lângă el, având privirea în jos, lacrimile începând să îi curgă pe obraji, îndreptându-se spre ieșire, însă tocmai când deschise ușa, dădu peste păriții lui Lucas, și rămase în fața lor; își șterse lacrimile rapid, și vorbi cu o voce ușor tremurată*
- Bună... seara...!

*maica si taicasu privi spre ea cu o spranceana ridicata*
lucas8striga taicasu,deja observand-o*buna draga mea*zambi maicasa,apois e uita spre lucas serioasa*
avem de discutat*il trase taicasu*ce i-ai facut fetei?iar esti un..
tata,termina*striga el nervos spre taicasu,apoi se aporpie de cass si o stranse in brate*
mai bine bag un cutit in mien decat sa te fac sa plangi*ii sopti,strangand-o in brate*

*se smulse din brațele lui, fără să-l privească și se uită la părinții lui*
- Nu mi-a făcut el nimic. Eu mi-am făcut singură... Pe mine vă rog să mă scuzați...
*lăsă privirea din nou în jos, ieșind afară din casă, începând din nou să plângă, însă încercă să se liniștească, și începu să meargă de una singură pe stradă*

*ofta zgomotos*
lucas,nu am terminat
da,a fost vina mea*se uita spre taicasu*aaa...faceti va comozi...vreau sa rezolv asta
aa*incepu maicasa sa tipe,stand la usa dormitorului lui*un copil?*saracul se trezi si privi in jur,apoi incepu sa planga;lucas ofta si se apropie de el,luandu-l in brate*usor,il sperii

*se opri la un moment dat, uitându-se după vreun taxi, însă nu zări nici unul, și oftă, continuând să meargă, tremurând ușor, deoarece afară nu era chiar atât de cald, iar ea avea doar o rochie pe ea*
Poate că ar trebui să plec de tot în Germania... Și să rămân acolo, chiar dacă o să-mi fie greu...

*il linisti si il lasa in grija lu maicasa*
trebuie sa merg dupa cass bine?
ai grija de el,iti explcia dupa*tras eo haina pe el si alerga,ind riectia casei ei*sigur a mers pe jos..*ofta alergand in continuare*

*se îndreptă spre un hotel, trecând mai departe de casa ei, încă tremurând și având privirea tristă, însă se opri la un moment dat și se așeză pe o bancă, privind absentă pe stradă*

*o vazu si alerg ain continuare*
cass*ioncerca sa isi traga sufletul,asezandu-se in fata ei*
stiu ca am dat-o in bara,stiai si tu ca o voi face
nu cer alta sansa,cer doar sa ma asculti,sa iti dai seama ca sunt sincer,ca viata mea chiar depinde de tine

*îl privi tristă*
- Nu e vorba că știam... Eram sigură că o să faci asta, Lucas... Și când m-ai învinovățit nu prea mai părea să depindă de mine viața ta...
*lăsă privirea în jos*
- Însă eu chiar nu mai pot să o țin așa. Vreau o viața normală... liniștită... Vreau ca cineva să mă facă fericită... Să fie acolo când am nevoie de el... Să nu repete aceleași greșile celor dinaintea sa... Iar acel cineva nu ești tu.
*ridică privirea*
- Tu te gândești numai și numai la tine... Înainte te gândeai și la mine... însă acum, nu o mai faci... Și faptul că tocmai acum, de-abia după ce au venit părinții tăi, te-ai gândit să o iei în serios, demonstreză faptul că eu chiar nu contez pentru tine... decât pentru imaginea ta...

cass...nu-mi pasa de ceilalti
*privi in jos,apois pre ea*iar daca tu vrei asta,sa ai o alta viata,sa stii ca vreau acelasi lucru...vreau sa fii fericita si sa nu te mai fac sa suferi,fiindca,desi o sa fii in bratele altuia si...o sa ma chinuie asta,o sa ma gandesc ca esti bine,ca totul este asa cum..tu iti doresti,fiindca asta face o persoana care iubesc...pe langa altele,si sacrificii
nu te merit,cass...nu eu*privi trist spre ea*

*oftă*
- Eu nu vreau să mai fiu cu nimeni, Lucas. Sunt conștientă că voi suferi din nou, poate că mai rău decât am suferit până acum... Așa că voi rămâne singură, în Germania. Fericirea nu e făcută pentru mine, Lucas... deși am încercat să mă conving că nu e așa... Însă e...
*se ridică de pe bancă începând să meargă din nou spre hotel, simțind un nod în gât*

cass
*o prinse de mana,privind-o serios*
atunci nu..nu te pot lasa sa faci asta..meriti sa fii fericita,mai ales tu,care esti speciala...esti visul oricarui baiat...

- Și ce o să faci? O să faci orice ca să ne împăcăm? Află de pe acum că nu o să vreau. Ai avut o ultimă șansă... Iar ca să o recuperezi nu mai poți, fiindcă eu nu îți mai acord încă una.
*îl privi în ochii*

o sa fac roice pentru ca tu sa fii fericita,alaturi de mine sau de altcineva
sansa de a-ti fi prieten..nu s-a epuizat..sau nici nu mi-o acorzi?

- Lucas, de la prietenie la iubire e doar un pas, cum este și de la ură la iubire.
*îl privi ușor nervoasă*
- Și am spus că nu vreau să mai fiu cu nimeni. Nu după ce mi-ai făcut tu și el. De ce nu îți vezi de viața ta și nu mă lași și pe mine să-mi trăiesc viața așa cum vreau eu?

*se ridica*
bine..atata timp cat eu sta departe,nu mai plangi si...sper ca viata asta a ta este..vesela...si asa cum..ti se cuvine

- Continui cu ironiile? Chiar și acum?
*oftă, trăgându-și mâna*

priveste-ma..arat eu a din ala care are chef de ironii?
dimpotriva,sunt foarte serios
*privi spre telefonul lui ce suna*
ce e mama?ah..in frigider...dai ceva de acolo...zii ca vin imediat*ofta inchizand*se pare ca totusi un mic copil are..nevoie d noi

- Lucas, pe mine mă urăște... Și sunt sigură că nu mă va place vreodată...
*oftă*
- Și aia a sunat a ironie...

hei...nu are cum sa te urasca..te adora...te va adora atunci cand te va cunoaste si va vede aca etsi o mama..minunata
*zmabi usor si privi in jos*nu stia de unde sa ii dea sa manance

*urmă o pauză un pic mai lungă și oftă*
- Mai stau o singură săptămână, Lucas. Și nu fac asta pentru tine, ci pentru Paul.
*îi întinse mâna*
- Acum mergem?

*incerca sa zambeasca*
daca te superi pe mine,oricat de putin,da-mi una..e ca un semnal*zmabi usor,tragand-o dupa el*

*tăcu, lăsându-se trasa de el, la scurt timp ajungând acasă, și intrară, ea lăsând privirea în jos*

*copilu plange ain continuu*
ah,cu alex fusese mai usor
*lucas il lua in brate privindu-l zmabitor*
hei...suntem aici