riley house

*oftă*
- O să mă găsești tot aici când o să vi înapoi.
*îl sărută pe obraz, încă zâmbindu-i trist*
- Să ai grijă și *se uită spre părinți lui* mulțumesc că îl duceți pe afară.
*se ridică, ei plecând și ea se întoarse înapoi în cameră, unde continuă să își pună hainele la loc*

*ofta si s eintoarse dupa ea*
hei,imi poti spune macar
ce ai cu mine?

*își dădu ochii peste cap*
- Ți-am mai spus și mai devreme, dar la cât de importante sunt vorbele mele pentru tine, nu ai înțeles mai nimic. Te-ai supărat pur și simplu pe mine mai devreme doar pentru că nu am vrut să merg cu tine la acea plimbare tâmpită, când eu eram obosită și tristă. Însă ți-a păsat de mine? Nu. Te-ai gândit doar la tine în acea clipă. Dar oricum, părerea mea pentru tine nu contează, și nu vei încerca să mă faci să mă simt mai bine doar fiind de acord cu ea, ci îmi vei arăta realitatea, adică faptul că noi doi nici măcar nu ne potrivim. Ai spus-o cu gura ta, și se pare că și aplici chestia asta. Însă asta e...
*își întoarse privirea din nou spre dulap, tristă, terminând să își pună hainele la loc*

da..crezi ca ma gandeam la mine?ei bine..sa stii ca nu,ma gandeam la paul,fac asta si acum..si poate ca si la tine..puteam sa iti arunc niste acte pe pat,sa iti spun ca el nu va putea niciodata sa fie adoptat de noi si sa iti cer o semnatura,asta ionsemnand casatoria noastra*spuse usor cu dispret*daca eu eram ianinte cel care strica totul,uite ca ai facut-o si tu de data asta
*inchise usa,mergand n living suparat*

*rămase nedumerită, însă merse după el, așezându-se în fața lui*
- Despre ce căsătorie vorbești și ce am stricat? Eu și cu tine nu mă voi căsători niciodată! Nu cu un om ca tine. Și de ce spui că nu îl puteam adopta? Dacă vreau, îl adopt și singură, însă ca proasta m-am gândit și la tine, având în vedere că s-a atașat de tine.

*inchise ochii oftand*
bine,fa ce vrei tu,ce tie iti place,numai ce tie iti face bine si ce numai tu crezi ca,conteaza numai pentru tine
*spuse nervos*si care ziceai ca eu ma gandes cnumai la mine*ofta din nou,cautand chitara aia cu privirea si sunand la tel in continuu*

- Acum sunt și egoistă?
*lăsă privirea în jos pentru câteva secunde*
- Ști ceva, Lucas? Dacă astea sunt cu adevărat sentimentele tale față de mine, le poți avea pentru oricine altcineva. M-am săturat să plâng și să mă simt prost, doar pentru că cel care se presupune că mă iubea, mă învinuiește. Eu renunț. Însă te rog un singur lucru. Ai grijă de Paul, și nu-l minți așa cum m-ai mințit pe mine, pentru că fi sigur că nu o să-i placă să simtă ce simt eu acum.
*fugi în cameră, începând să plângă și încuie ușa de la cameră, începând să își pună hainele la loc în valiză*

*arunca cu telefonul de perete,dupa care isi lua cheile si iesi;urca in masina si porni,mergand spre nicaieri;opri la un moment dat,intinzandu-se si privind in sus ca prostu;statea asa,acolo*

*îl sună pe Mich și îl întrebă dacă putea să vină să o ia, însă acesta îi spuse că era plecat din țară; închise, ieșind din cameră, încă plângând, trăgând valiza după ea, însă când voia să iasă din casă, la ușă dădu peste tatăl lui, însă trecu pe lângă el fără să spună nimic, mergând după încet pe stradă*

*cineva se lovi de el,luandu-l prin surprindere si picandcu capul de volanel=)sa cum se zice;ala care lovise chema rapid salvarea,toate alea;doctorul e pe salvare il ajuta sa isi revina,ii dadu niste gheata si facura api,cu piltiia,chetsiile de asigurare;deci,ramasese fara masina;ofta si,cu gheata la cp,incepu sa mearga ind rum spre casa,pe trotuar**

*mergea în continuare pe trotuar, și dădu din greseală peste cineva, însă nu își ridică privirea*
- Mă scuzați...
*spuse cu vocea tremurândă, și vru să tranversese strada, însă o mașină puse frână bruscă, iar ea își ridică privirea, oftând*
Mai bine dădea de tot mașina aia peste mine...
*tranfersă strada, continuând să meargă*

*ofta scapand gheata*
poate*ii auzi insa vocea,asa ca nu mai continua;se apleca,cu durere de cap si lua punga,apoi privi dupa ea*
cass..*sopti privind spre ea*

*se așeză pe o bancă de pe acolo, ștergându-și lacrimile, având privirea în jos, apoi îl sună pe Sam, însă acesta nu îi răspundea, iar telefonul lui Jack era închis; oftă, privind tristă spre stradă, însă gândul ei era în altă parte*

*ofta*da..tot eu sunt prost*isi lovi aia de cap,asezandu-se langa ea*
imi pare rau...tresa imi cer scuze,nu merita sa...plangi din cauza mea*spuse serios si privind tot inainte*

- Deci e ca o obligație pentru tine.
*spuse răgușit, privind în jos*
- Ți-a părut rău de n ori... și de n ori te-ai putat cu mine de parcă am fost de vină mereu.

stiu ca sunt vinovat tot timpul..multumesc,insa ma faci sa ma simt asa de fiecare data*stramba din nas cand isi departa gheata de cap;si-o puse din nou,apasand*
m-am satuturat..n sunt prost cass,chiar daca iubesc
iubirea e pentru fraieri,insa nu am ajuns sa fiu fraieru nimanui deocamdata,chiar daca te iubesc*os puse la fel,privind-o*

- Iar eu m-am săturat să mă lași baltă mereu când ne certăm. Poate că era mai bine să faci și tu cum a făcut el... Să îți bați joc și după să mă lași pur și simplu într-un loc, plângând, fără să-ți mai pese. Te asigur că durerea aia era mai ușor de suportat, decât durerea pe care o simt când văd că la fiecare ceartă pleci. Și dintre toți oamenii, mă așteptam ca măcar tu să mă faci să mă simt bine... să nu mai consid că n-am nici un rost pe lumea asta și că sunt o povoră pentru toată lumea, pentru că eu față de tine nu am avut pe nimeni când mi-a fost greu, iar ce e în sufletul meu numai eu știu.
*îi spuse tot cu același glas și lăsă privirea în jos, lacrimile curgându-i din nou pe obraji*

numai tu stii fiindca nu vrei sa o faca si altii
vreau sa fiu alaturi de tine,insa ma indepartezi toti timpul doar pentru ca nu ai incredere in mine..urasc asta,dau vina pe mine tot timpul si tac,plec,asteptand ca maca o data sa ma orpesti si sa-mi spui..ce naiba e in mintea ta?ce simti tu acum?
crezi ca nu ma gandesc si eu?am si eu minte,am si eu suflet..sunt exact ca tine,desi,spre deosebire de tine,eu am incredere..iti spun ce simt

*tăcu din gură, fără să mai spună nimic, și își lăsă capul pe umărului lui, privind tristă în jur*

*ofta usor si o lua in brate,privind si el in toate partile;se uita apoi la ea trist si ii sterse lacrimile*fara plans,te rog...mai bine imi razi in fata,ma bati,decat sa stiu ca plangi din cauza mea

*rămase la fel de tăcută, privindu-l, însă își mută privorea în altă parte*

*ofta iar si se uita in continuare prin jur*
urasc tacerea asta
8spuse privind-o*

*îl privi tristă*
- Paul cred că a ajuns deja acasă... Deci mergem acasă? I-am promis că o să fiu tot acolo când se întoarce...

*ofta*
bine....*se ridica,luand-o usor de amna*
stii,chiar daca asta il bucura pe el,nu trebuie sa....faci totul din obligatie..

- Ți se pare că fac totul din obligație?
*se uită în față*
- Dacă ar fi fost o obligație, îl luam și pe el cu mine, și mergeam direct în Germania. Deci nu e.
*își îndreptă privirea spre el*