riley house

*oftă şi se uită la el şi mai tristă*
- Nu la asta mă refeream, Lucas. Dacă e adevărat, presa va afla în cele din urmă, iar subiectul ăsta va apărea o bună bucată de timp. Şi nu mai vreau să apar în reviste şi ziare ca subiect de discuţie şi de bârfă. Nervii mei nu vor mai face faţă. Dar normal că nimănui nu o să-i pese de mine.
*se ridică, având încă privirea tristă, şi îşi căută rochia prin cameră cu privirea, dar nu o găsi, şi se uită la el*
- Şti cumva unde este rochia mea?

*ofta si o stranse in barte*cass
noua ne pasa de tine iar cea careia nu ar trebui sa ii pese...de presa mai ales,ar trebui sa fii tu
sa ai un frate e ceva..ma rog...poate interesant*rase usor*al meu m-a scos din multe incurcaturi,nu ca tu ai face dar..
e bine sa il ai aoclo cateodata
eu o sa fiu mereu aici sa te ajut,insa altceva e un frate...
rochia..cred ca prin sufragerie

*oftă, privindu-l cu ochii înlăcrimaţi, şi vorbi pe un ton mai ridicat*
- De câte ori vrei să îţi mai repet că eu nu îl consider fratele meu? Nu-l voi considera niciodată! Nu-mi pasă de persoana lui şi gata. Nu vreau să mai am de-aface cu nimeni. Vreau doar să fiu lăsată în pace, singură, doar cu gândurile mele.
*ieşi din cameră, şi se duse direct în living, căutându-şi rochia, dar simţi iar cum capul ei se învârte cu ea şi se aşeză pe canapea, închizându-şi ochii şi îşi frecă încet fruntea*

*Ofta si merse dupa ea*cass.iarta-ma..
*se apropie de ea si ii observa starea schimbata*
ti-e..rau?*se apleca spre ea,ingrijorat*
hai..in pat..dormi putin

*deschise ochii, şi îl privi un nervoasă, şi vorbi pe un ton hotărât*
- Nu! Sunt bine. Nu am absolut nimic.
*îl împise şi se ridică cu greu şi îşi luă rochia, cu care se îmbrăcă lăsându-i cămaşa pe canapea, şi îşi aduse brusc aminte de maşina ei de care uitase total, şi se uită la el, ameţeala intesificându-se, dar încercă să ignore senzaţia*
- Ah... Şti cumva unde e maşina mea?

aa...la service
daca vrei sa te duc undeva...o fac cu cea mai mare placere,dar cass..
nu poti iesi acum...in starea asta.
te rog...vino si..te odihneste..
*auzi soneria la usa*
o clipa*o saruta p frunte si merse la usa,apoise intoarse cu doua bagaje mari care le lasa pe hol;isi lua rapid chitara si o privi fericit*ah..de cand nu am mai cantat la asta..
aa..astea sunt lucrurile tale*arata spre un geamantan*

- Nu mă vei duce nicăieri şi nici nu voi mai sta aici.
*oftă privind valiza în care se aflau lucrurile ei*
- Trebuia să nu le ia nimeni de la hotel. Dar nu-i nimic. Mă voi caza la altul.
*vru să facă un pas, dar simţi cum podeaua dispare şi căzu pe canapea, şi închise ochii, rezemându-se cu spatele de spătarul canapelei*
- Sau poate mai târziu...
*deschise ochii şi privi absentă în faţă*

*o prinse in barte ingrijorat,apoi se ridica*
il sun pe doctor...te simti din ce in ce mai rau
ah raspunde..*ofta stand cu telefonul al ureche*
daca nu,mergem la spital..nu vreau sa patesti nimic din cauza mea

*se ridică din nou cu greu, iar când începu să vorbească la telefon, îi luă şi îl închise de tot, aruncându-l pe canapea, privindu-l din nou cu lacrimi în ochii*
- Lucas, eşti turc? Sunt bine! Nu am nevoie de nici un doctor şi de nici un spital!
*lacrimile începură să îi curgă pe obraz de nervii*
- De ce nu vrei să mă asculţi? De ce nu îţi pasă de ce îţi spun? Trebuie să ţip ca să mă audă casa de lângă ca să înţelegi că sunt bine şi că nu am nevoie de ajutorul tău?
*dar treptat privirea ei se întunecă, având totul negru în final în faţa ochiilor, şi nemaiauzind nimic, şi închise ochii, căzând în incoştienţă*

*privi socat,prinzad-o in brate;suna la salvare in cateva clipe;acestia o luara si porni si el du ei la spital*

off:so...a trecut mult timp:P

*statea inchis in camera lui,cu zeci de sticle de apa minerala si atat;scria pe un caiet sute de versuri,insa nu avea chef sa le treaca si pe muzica;puiul de haski se plimba de colo colo prin camera;il mangaia din cand in cand,insa in cntinuare statea jos,lipit de usa si scria*
lucas*anna tipa de ore intregi la usa lui,asa cum facea in fiecare zi;ii tot trmitea biletele pe sub usa,insa nu le citea deloc*

*taxiul se opri*
se pare ca am ajuns*ii dadu niste bani taximetristului,iesi si tinu portiera deschisa,asteptand sa iasa si ea;sari si catelul*

*oftă și se așeză în fața lui*
- Lucas... nu mai evita subiectul... te rog...
*îl privi tristă*
- Îmi spui și mie la ce adevăr te refereai?

*ofta si vazu cum cainele merge spre usa*
mi-e frica,bine?
sa ma apropii mai mult..mi-e frica.8spuse usor suparat si recu pe langa ea,mergand sa deschida usa*

*îl privi nedumerită, având privirea și mai tristă, stând încă acolo*
- Ți-e frică să te mai apropii de mine, Lucas? Ți-e frică că o să mă râzgândesc și că o să plec... sau că nu o să te mai iubesc? Sau am vreo boală pe care ți-e frică să nu o iei de la mine?

*ofta;deschise usa si astepta ca ea sa intre*
ai face la fel daca ai fi in locul meu,cass..
*ofta din nou si intra;isi arunca cheile undeva pe o masa si aprinse luminile suparaaat*

*se uită la el, stând în pragul ușii*
- De ce te comporți așa cu mine decând am plecat din parc? De ce mai m-ai adus aici dacă te comporți cu mine așa? Vrei să mă rănești, să te răzbuni pe mine? Foarte bine! Atunci fă singur chestia asta, pt. că eu nu am de gând să stau să văd cum îți bați joc de mine!
*se întoarse și ieși, începând să mergă încet pe jos, chiar dacă începuse să se întunece*
Aha... credeai că totul a revenit la cum era înainte și că nu te urăște? Normal că te urăște.
*lacrimile începură să-i cadă pe obaji, continuând să meargă*

*ofta si alerga dupa ea,prinzand-o de mana si aducand-o in bratele sale;o stranse puternic*
imi pare rauuuu
nu vreau asta,vreau sa fim fericiti,totul sa fie bine

*își ridică privirea, privindu-l pătrunzător în ochii*
- Ba nu asta vrei și nici nu îți pare. Poate că dacă îți părea, te opreai din tot ce ai spus și făceai. Vrei doar să stau departe de tine. Atunci asta o să fac.
*întoarse privirea, încercând să pară nepăsătoare, însă nu reușea deoarece pe chipul ei se vedea numai tristete*

am fost sincer,ti-am spus ce se intampla cu mine cu adevarat,fiindca nu vreau sa te mint
si daca o sa stai departe,atunci...*se departa,dand din umeri trist si indiferent*
eu nu am de ce sa traiesc,cass..n fara tine

*își întoarse privirea spre el, privindu-l dur*
- Și cum mă rog vrei tu să fiu cu tine, când tu mă urăști? Vrei să stau departe de tine, dar în același timp vrei să stau și aproape de tine. Nu sunt o păpușă, Lucas, ca te joci cu mine...

eu ma joc cu tine?*spuse nervos*
nu te urasc,urasc felul in care tu vezi lucrurile in ceea ce ma priveste...
daca te-as fi urat,nu mai eram aici,eram in orice alt loc,intr-un bar innecandu-mi amarul in bautura sau intr-un bordel,cu vreo prostituata*tipa nervos*dar nu sunt

*se încruntă și țipă și ea nervoasă la el*
- Și dacă nu mă urăști, de ce mă respingi? De ce mă dai la o parte de câteva minute? De ce te comporți cu mine așa? Măcar dacă mă respingi, spune-mi și mie motivul! Dar dacă stau să mă gândesc, poate că îl știu. Anna, nu? Nu sunt la fel de bună ca ea, nu? Poate că ar fi fost mai bine să nu te întorci după ce mi-ai spus vorbele alea și mi-ai dat alte speranțe...

*ofta nervos*
ce anna?nu inteleg...daca vezi in preajma mea o femeie,asta inseamna ca ma culc cu ea sau e urmatoarea mea iubita sau ce?daca era asa,eram de mult cu ele
dar tu?managerul tau mai are putin si imi taie gatul..asta nu e chestie strict profesionala,cass*tipa nervos din nou*si mecanicul..si soferul...toata lumea
sunt gelos,insa stii de ce?fiindca banuielile mele se tot adeveresc si nu faci ninic sa impiedici asta

*se apropie mai mult de el, privindu-l din nou dur, continuând să țipe la el*
- Tot eu sunt de vină, Lucas? Mulțumesc că mă învinuiești pentru tot! Normal, tu ești îngerul, iar eu demonul. Tu ăla sfânt, ușă de biserică, iar eu aia păcătoasă și care e de vină pentru tot. Și ca să ști și tu, și eu sunt geloasă. Și nici tu nu faci nimic. Și ști ce? M-am săturat să mă tot cert cu tine! Mai bine ne vedem fiecare de viețiile noastre separat, și ne prefacem că nu ne-am întâlnit și cunoscut niciodată. O să fie absolul perfect, pentru că nu o să mai ai nici tu și nici eu pt. ce să ne facem nervii.