riley house

e atat de simplu pentru tine,nu?
uite...de aia fac ce fac,red ce cred
*ofta si se intoarse,mergand tot inainte*eu sa cred ca prostu ca pot avea incredere in tine,iar tu..abia astepti sa te desparti de mine*vorba ca pentru el,in timp ce emrgea nervo spre casa*

*se încruntă și merse după el, prinzându-l din urmă, și se așeză în calea lui*
- Nu mi-e ușor, Lucas. Tu niciodată nu vrei să accepți decât adevărul care îți convine ție! Ști foarte bine că nu aia care se enervează greu și că izbucnesc din orice chestie care nu-mi convine, însă îmi ajunge și mie!
*oftă adânc și apoi îl sărută pe buze, privindu-l după tristă*
- De ce nu vrei să înțelegi o dată pentru totdeauna că ești singurul care mai contezi pentru mine? Jack și Mich sunt doar niște prietenii, chiar dacă la un moment dat am fost a lor. Dar pe mine nu mă mai interesează trecutul... ci prezentul... Și am obosit să mă tot cert cu tine din orice chestie minoră...

de ce-mi faci asta?daca nu ma poti accepta asa cum sunt,daca nu poti accepta ce cred eu,atunci pleaca si lasa-ma sa ma arunc de pe un pod
*spuse trist si cu privirea in jos*

*îi ridică privirea și îl privi serioasă*
- Și pe mine cui mă lași dacă te arunci de pe pod?
*oftă și îl trase în casă, apoi închise ușa, și îl privi tristă, după ce se lipi de ușă și își încrucișă brațele la piept*
- De ce nu încetăm să ne mai comportăm ca niște copii și să facem pace?

sa facem pace?se pare ca singura persoana care uraste aici esti tu,cass
eu?*incerca sa afiseze o fata bosumflata*arat eu a din ala capabil s aurasca?
si chair sunt ingeras,sa stii

*oftă*
- Foarte bine, Lucas... Se pare că cineva nu vrea să renunțe la orgoliul lui și să spună adevărul, pentru că dacă nu mă urai, acum poate nu ne certam...
*se dezlipi de ușă și apoi ieși, începând din nou să meargă*

*o prinse de manaaa a mia oara*
nu te saturi sa tot pleci?stii,ma doare capuld e cate ori am merse pe rumul asta*o stranse din nou in brate*
te iubesc,te urasc...te iubesc,te urasc...insa tot te iubesc...mai mult te iubesc
*privi usor cu un zambet*si nu vreau sa pleci..niciodata

*oftă, și îi răspunse la îmbrățișare, apoi îl privi tristă*
- Atunci de ce mai devreme te comportai cu mine așa... brusc? Să ști că nu sunt chiar de gheață precum crezi tu...

imi pare rau..fie ca ma vrei sau nu,ca am iubesti sau nu,
sentimentele mele nu se vor schimba niciodata,cass...nciiodata

*îl sărută scurt pe buze*
- Și eu te iubesc, Lucas... Chiar dacă tu crezi că nu e așa...
*oftă iar și după căscă, apoi se uită la el*
- Lucas... eu sunt obosită și aș vrea să mă odihnesc dacă se poate... Așa că... putem continua toate discuțiile mâine?

*zambi usor*imi pare rau pentru..*spuse rapid si o lua in brate*
stii,fratemiu avea un pat comod...nu ai vrea sa intri in camera mea..daca vrei,te duc si acasa....

*ridică o sprânceană*
- De ce nu vrei să intru la tine în cameră? Și nu vreau să mă duc acasă... Vreau să rămân cu tine... aici... Și în plus nici nu cred că mai sunt în stare să rămân mult trează...

*o saruta scurt*
aaa..camera mea e..putin dezordonata..sticle multe,haine peste tot si..hartii...
deci..camer alu fratemiu e cel mai sigur...

*își dădu ochii peste cap*
- Bine atunci...
*se depărtă de el și intră în casă, apoi se așeză pe canapea, cățelușul venind la ea, iar ea îl ridică pe canapea și începu să se joace cu el*

*privi trist spre ea*ce?
nu cred ca vrei sa te ineci in hartii...cu versuri taiate..dar daca vrei,prima usa pe stanga

*își ridică privirea și îi zâmbi, apoi se ridică și ea*
- Perfect!
*se îndreptă spre camera lui, apoi deschise ușa și se uită în jur, analizând-o și strigă*
- Să ști că nu e chiar atât de rău precum spuneai tu!
*rămase în prag, așteptându-l*

*rase aporpiindu-se usor timid*
aa...asta inseamna ca nu ai deschis dulapul..sau nu te-ai uitat sub pat..sau in cada

*se întoarse și îl privi amuzantă*
- De ce ești atât de fricos? Adică pe mine chiar nu mă deranjează dacă e dezastru maxim atâta timp cât sunt cu tine...
*zâmbi*

*zambi si o stranse in brate*
aaa...in cada am scrisori de la fane*spuse muscandu-si buza*

*râse și se apropie de el, luându-l în brațe*
- Și ce dacă? Să ști că nu mă faci geloasă prin lucrul ăsta. Adică, eu față de ele, am un avantaj în plus. Eu te am chiar aici... în brațe mele...
*zâmbi larg și îl sărută lung și pasional pe buze, lipindu-și trupul de al lui*

*zambi usor si se lipi de perete,in timp ce o saruta*
aaa....am eisit cu cateva dintre ele,insa...da
ai dreptate...*o saruta din nou*

*se retrase, privindu-l cu o sprânceană ridicată, zâmbindu-i încă larg*
- Dar nici o întâlnire nu s-a comparat cu cea la care ai fost cu mine, nu? Sau cumva greșesc?

aa..*se uita in jur*
da da...aa...cum spui tu
*o saruta,usor amuzat*

*se depărtă de el și se îndreptă spre living, dar în timp ce mergea îi vorbi*
- Dacă nu a fost cum spun eu, de ce nu te duci chiar acum la o altă întâlnire?
*coborî scările și se îndreptă spre canapea, așezându-se după pe ea*

*ofta si merse dupa ea;o trase usor de mana*
nu te aseza pe canapeaua asta,e periculoasa
*o saruta usor*
ce conteaza intalnirile?astea se uita...desi pe a noastra nu am s-o uit niciodata..