riley house

*privi spre telefon si ofta*
ah....
poti sa pleci unde ti-am spus,cass va sti ca esti in turneul ala..bla bla,tu faci ce vreau eu si..ce vrei tu
*aparu anna privindu-l fix*
si mai lasa chipsurile..te ingrasi*ii arunca bluza,iesind pe usa*si stii ca-mi plac doar baietii cu patratele*ii facu cu ochiul intre timp*

*dupa ce ii dadu de mancare lui Paul, pleca la pista de curse*

*pe tot parcusul drumul ramase tacuta, privind pur si simplu in fata, Paul adormind, iar cand ajunsera, iesi din masina inaintea lui Lucas si il lua pe Paul in brate, mergand cu greu spre casa, iar cand ajunse in camera lui il lasa incet pe pat, invelindu-l si mangaindu-i incet fruntea*
- Noapte buna, puiule...
Cel putin pentru tine sa fie buna...
*il saruta, privindu-l cu drag, apoi trecu pe la Sophie, privind-o si pe ea cum dormea si zambi usor, mergand apoi in camera unde isi facu o baie si apoi se schimba in ceva lejer, asezandu-se pe canapeaua din living cu genuchii la piept, si un brat incolacit in jurul picioarelor ei, stand intr-o parte, butonand telecomanda, incercand sa nu dea atentie oboselii care pusese stapanire pe ea*

*facu si el un dus lung,dupa care se schimba si se duse,la fel,sa vada ce fac copii*
hei,iti fac ceva sa mananci?
*se aseza langa ea,incercand cat de cat sa nu o deranjeze*

- Nu mi-e foame.
*spuse din nou pe un ton sec si repede, privind televizorul*

*ofta*
deci pot sa fac orice,atunci..
trebuie sa mananci...ai intrat in coma din cauza asta,asa ca sa nu aud discutii...te-am intrebat doar pentru a nu spune mai tarziu ca te oblig sa mananci ce nu-ti place*se ridica*

- Am spus ca nu imi e foame.
*spuse din nou, privind in continuare televizorul*
- Iar daca o sa ma obligi si o sa-mi bagi mancarea pe gat, iti promit ca nu mai vorbesc niciodata cu tine si o sa ma fac ca nici nu existi.

poti face asta?adica..deja ma ignori...mai rau de atat nu cred ca exista
*ofta si se apropiede ea,pe la spate;o saruta usor de gat,spunand cu o voce blanda*
haide..nu ma lasa singurel la masa

*sarutul si tonul pe care vorbea o surpinse total, facand-o sa isi afiseze chipul trist, insa incerca sa nu isi intoarca chipul*
- Lucas... Mie chiar nu imi este foame... Daca vrei sa mananci si vrei sa ai companie... mananca aici...

*ofta usor,continuand*
nici macar un sandwich mic?
promit ca o sa fie cel mai gustos din cate ai mancat

*ofta, intorcandu-si privirea spre el, chipurile lor fiind la o distanta extrem de mica unul de celalalt si ramase cu gura intre deschisa, privindu-l fix in ochii, insa intr-un final reusi sa vorbeasca*
- Nici macar un sandwich mic. Mie chiar nu imi este foame.
*spuse repede si isi intoarse chipul inapoi in fata, privind televizorul*

*ii saruta din nou gatul*
bine,insa maine dimineata nu mai scapi*ii sopti,sarutand-o ultima data si inchizand ochii;o iubea,ce mai,degeaba se mintea el ca nu o suporta,o iubea ca nebunul;se departa*

*ofta, intorcandu-si privirea spre el*
- Bine. Mi-e foame! Multumit acum?

*intinse mana,privind-o cu acelasi zambet pe fata,fiindca se gandea prea mult la toate alea,sentimente,preucm si la saruturi,incat nu se putea abtine*

*ea in schimb ofta, lasand privirea in jos, si pleca in bucatarie, unde deschise frigiderul*

daca ai de gand sa gatesti in halul asta,mai bine las-o balta
8spuse observandu-i lipsa de entuziasm*ce zici de ceva dulce?daca tot nu ti-e foame?

*il privi, inchizand frigiderul*
- Cum vrei... Mi-e indiferent...
*se duse spre fereastra, privind trista pe geam, afara plouand*
O sa dispara totul in cateva minute... Si iar o sa va certati... Nu-ti mai face iluzii...
*inchise ochii, lipindu-si fruntea de fereastra*

ce zici de o budinca?una mai speciala
*zambi luand-o in brate de la spate si privind si el pe fereastra*
si vreau sa ma ajuti sa o fac

*ii privi chipul care se oglindea in geam, si isi lasa privirea in jos*
- De ce imi faci asta iar?
*se intoarse cu fata la el*
- De ce dupa fiecare cearta vi si ma imbratisezi ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat?
*il privi fix in ochii trista*

*o strans ein brate,sarutand-o pe frunte si privind in sus*
fiindca regret fiecare cearta si stiu ca nu meriti asta,asa iti arat cat de rau imi pare

- Esti absolut sigur ca nu merit?
*lasa privirea in jos si se trase din bratele lui*
- Desi spui ca nu merit... Continui sa ma ranesti... De fiecare data mai mult... Insa acum stiu ca o fac din nou pe victima... asa ca nu mai trebuie sa-mi reprosezi asta din nou.
*isi ridica privirea, privindu-l trista in ochii*
- De ce nu mai bine eviti lucrul asta si doar ne prefacem ca suntem familia perfecta? Cel putin asa amandoi vom fi fericiti si vom evita toate certurile...

stii ce
*se sprijini de perete*
daca asta te face fericita,bine,desi ma indoiesc
daca te face fericita divortul,bine din nou,te iubesc atatd e mult,incat te pun pe primul plan oriunde,in orice discutie..nu-mi mai pasa de nimic altceva,asa ca daca toate astea te fac fericita,atunci..bine
*se departa atat de suparat,ioncat ii pierise cheful de tot*

*ramase in loc, lasandu-si privirea in jos*
Ai vazut? Pentru tine nu exista fericire...
*reveni din nou pe canapea, si se ghemui din nou, privind trista televizorul, lacrimile incepand sa ii curga pe obrajii, astfel descarcandu-se, insa la scurt timp adormii, la fel de ghemuita*

*o privi asa moolt,insa astepta sa adoarma;o lua in brate,intinzandu-se si el pe canapea si strangand-o in brate;o saruta pe obrajior:xsi ramase asa,privind-o*

*se trezi cateva ore mai tarziu si tresari cand il vazu pe Lucas, exact sub ea, si ramase cu privirea la el, trezindu-l din greseala*
- Lucas... Ce faci aici?