Cass house

- Viktor?
*spuse șocată, uitându-se când la el când la Lucas, apoi tăcu până când ambulanța ajunse*

*ambulanta veni,insa nu le dadu voie sa urce*
chem un taxi8spuse trist,sunand la taxi*

*rămase tăcută, privind în gol*
Deci... era să fiu omorâtă de fratele meu... și acum eu sunt pe cale să-l omor pe el...

*deshise portiera taxiului si o ajyta usor sa intre,apoi o urma*
hei..sigur esti bine?nicio zgarietura,nimic?

*se uită la el tristă*
- Sunt bine, Lucas...
*își întoarse privirea din nou în față, privind din nou pierdută și se adânci din nou în gândurile ei*

*ofta,vrand ca taxiul sa se miste mai repede;se gande ain continuu la viktor*
e bien ca nu ai aptit nimic*o stranse de mana*

- Ba nu e bine... nu e bine deloc...
*spuse mai mult pt. ea, privind în continuare în față*

*oFTA*hei,viktor o sa fie bine...
aaa...nu a fost lovit chiar atat de tare
asa ca lnisteste-te*privi spre telefon*cred ca va trebui sa anulez cofnerinta aia daca nu reusesc sa ajung la ea

*își întoarse privirea spre geam*
- Nu o să fie, Lucas... și din cauza asta numai eu sunt de vină.
*lăsă privirea în jos*

*ofta*hei,nu e vina ta..adica nu e vina nimanui
tu...nu aveai ncii cea mai vaga idee ca avea sa treaca pe acolo..el a fost liat pe nepregatite...deci...

*își întoarse privirea și îi aruncă o privire dură*
- Dar eu sunt cea care nu a fost atentă. Poate că totuși era mai bine să rămân în Germania și să nu mă mai întorc niciodată. Poate că acum nu mai era într-o ambulanță din cauza mea.

*ofta*nu a fost nici el atent,deci nu te mai invinui atata
*o stranse usor in brate*va fi bine...

- Ba nu, Lucas... E numai vina mea...
*lacrimile începură să-i cadă pe obrajii*
- Poate că trebuia totuși să vorbesc cu el atunci când am avut ocazia...

*ofta*
nu e vina ta,se mai intampla ca oamenii sa faca accidente,cass..
*ii sterse usor lacrimile,zambind trist*poate ca acum e momentul perfect sa vorbesti cu el

*ajuse acasă, și se așeză pe canapea, privind televizorul pe care îl deschise absentă și la scurt timp adormi, gândindu-se în continuu la Lucas, iar după vreo 5 ore fu trezită de telefon; aia care l-au răpit pe Lucas o sunau cu nr. necunoscut și ea răspunse adormită, iar când auzi că l-au răpit, se trezi de tot, nevenindu-i să creadă, însă în mine îi veni ideea că telefonul ar putea fi o farsă și închise, privind tristă în jos*
Sau poate nu era farsă... Dar poate că era... Doar el face glume mai tot timpul...
*însă după juma de oră, ăia sunară din nou, iar ea răspunse tristă, dar când îl auzi pe Lucas rămas nemișcată, uimită, însă după ăia luară telelefonul din nou și îi spuseră că vor nu știu ce recompensă, iar ea acceptă, după care stabiliră un loc de întâlnire și porni spre locul ăla, nu înainte să treacă pe la bancă*

*ajunse acasă și se așeză pe canapea, strângându-și genuchii la piept; stătu închisă în casă timp de câteva zile, timp în care refuză să vorbească cu toată lumea, fiind tot mai tristă pe zi ce trece*

*afla de la toata luma,cand iesi din spital,de situatia lui cass;ofta si merse la cnferinta ce o anulase;dupa ce spusese acolo discursuri peste discursuri de care nici macar nu isi aminti,facu plangere la poltiie,apoi merse la cass;se aseza jos,in fata usii;batu d ecateva ori,insa nu ii raspusne nimeni;se aseza si icnepu sa cante ceva de dragoste la chitara*

*refuză să răspundă la ușă, încă când îi auzi cântecul vru să se ridice, însă renunță la scurt timp și nu se mai ridică de pe canapea, privind tristă spre ușă, însă după vreo 5 minute se ridică de pe canapea și deschise ușa, privindu-l tristă*
- Lucas... de ce îți pierzi timpul stând aici?

*stand sprijinit de usa;pica pe spate,privind-o de jos*
hmm...nu mai am niciun ban si am ajuns sa cant pe la usi...sacrsesc..insa...la o usa m-am gandit sa ma opresc gratis..sau sa cer ceva mai scump..putina iubire...

*oftă privindu-l la fel de tristă*
- Ce cauți aici de fapt? N-am nici un chef de glume, deci te rog, treci direct la subiect. Dacă ai venit ca să vezi ce fac, fac bine. Presupun că tu te simți mai bine decât ultima dată când te-am văzut... Și că tot ai pomenit de faptul că vrei puțină iubire, aici nu o găsești. Deci poți să te ridici și să pleci.

*ofta privind trist si se sprin=jini de tocul usii,stand tot jos;lua trandafirul ce il ave alanga el si incepu sa ii rupa usor petalele*
ma iubeste,nu ma iubeste,ma iubeste...nu ma iubeste...

*se lăsă în jos și îi luă trandafirul din mână, însă se înțepă într-un spin și scoase un mic suspin, însă ignoră durerea și îl privi serioasă*
- Află că nu te iubește. Acum poți să mă lași, te rog, în pace? Vreau să fiu singură.

*ofta usor privindu-i degetul;ii lua usor mana sarutandu-i-o,apoi se ridica;mers etrist pe hol,aproape impiedicandu-se*

*îl privi cum se depărtează și își lăsă privirea în jos; privirea îi rămase pe chitară, pe care și-o uitase și o luă în mână, fugind după el*
- Lucas... ți-ai uitat chitara.
Sau poate că nu o mai vrea, având în vedere că i-ai arătat cum îl respingi...

*intinse mana spre ea si o lua,fara sa o priveasca;avea o fata ca a unui copil mic,trist;dupa ce simti chitara in mana lui,merse in continuaredesi parca nu isi mai amintea unde e iesirea si pe unde trebuia s ao ia*